Sub denumirea de ienibahar sau enibahar sunt cunoscute boabele de Pimenta ofifcinalis,sau Pimenta dioica - neajunse la maturitate si uscate la soare.Mai este denumit si Piper de jamaica,sau piment.
Pimenta dioica, sau arborele de ienibahar , este un copac inalt de pana la 12 m, care fructifica incepand cu primii 4-5 ani de viata,din familia mirtului.
Enibaharul este comercializat sub forma de boabe,sau macinat.
Fructele sunt mici, globuloase, de 2-3 ori mai mari decat piperul negru. Sunt culese inainte de a se coace si uscate pe platforme spatioase, aerisite, pentru a-si pastra intacta aroma. Ea se datoreaza unei substante prezenta atat in fructele, cat si in florile, semintele si frunzele arborelui.
Este vorba de eugenol, un compus aromat, cu proprietati antiseptice, folosit in parfumerie. Fiecare fruct contine doua seminte mici, bogate si ele in eugenol.
Aroma lui placuta aduce aminte aroma piperului, cuisoarelor, scortisoarei si nucsoarei.Gustul si aroma sunt foarte intense.
Desi ienibaharul a fost introdus in Europa de catre portughezi, care il considerau o varietate de piper, denumirea romaneasca vine din limba turca (yeni-bahar, care se traduce prin 'mirodenie noua), otomanii aducand primii acest condiment pe teritoriul tarii noastre. In engleza este numit 'allspice', tocmai din cauza gustului sau care pare a fi un amestec de mai multe arome.In germana este numit piment, iar in italiana pimento. Chinezii il numesc chiar 'bi wei hu jiao' - piperul cu o suta de arome.Ienibaharul este primul condiment folosit la prepararea salamurilor.Mai este utilizat la prepararea sosurilor, tocanelor de legume dar mai ales cu carne,a muraturilor si a rasolurilor,la preparatele de peste. Se intelege foarte bine cu carnea de vanat .
In Europa,britanicii sunt cei mai mari consumatori,care il intrebuinteaza si cel mai variat.Foarte iubit este si in tarile scandinave, dar el ramane totusi ingredientul caracteristic insuleleor Caraibe.Este cultivat mai ales in Jamaica dar si in mexic,desi se considera ca ienibaharul mexican este de slaba calitate.In tarile de origine se folosesc si frunzele ca si condiment.Mai este folosit si in estul Africii,si este si un ingredient al amestecului berebere din Etiopia.
Ienibaharul are proprietati digestive, carminative si purificatoare.
Uleiul de ienibahar si apa de ienibahar (uleiul de pimento si apa de pimento) erau prezente inca de acum un secol în farmaciile din Anglia si SUA.Este utilizat drept calmant nervos,in tratarea reumatismului,dar si in usurarea digestiei.