Planta legumicola perena, din familia Brassicaceae, hreanul,sau Armoracia rusticana este originar din sud-estul Europei si din vestul Asiei.Hreanul creste pana la 1,5 m inaltime .Este putin pretentios fata de caldura si lumina si de aceea se poate cultiva in locuri mai umbrite.
Hreanul se poate recolta toamna, o productie mai buna se obtine insa din anul urmator.Hreanul se inmulteste doar vegetativ, prin butasire, semintele hreanului nefiind viabile.
Radacina de hrean intacta nu este prea aromata, dar taiata, tocata sau data pe razatoare are un miros aromat,dar iute si lacrimogen.Se poate pastra la frigider in punga de plastic mai multe saptamani,sau se poate pastra in otet,dat pe razatoare,mai multe luni.
Hreanul, se cultiva pentru radacinile sale carnoase, albe, cu gust picant, care se folosesc pentru condimentarea mancarurilor, pentru salate speciale sau ca ingredient nelipsit in prepararea muraturilor,sosurilor,sau a rasolurilor.
Hreanul este un condiment foarte popular in Centrul si Nordul Europei, unde radacina proaspata este razuita si mancata cu sunca sau cu carne prajita ; de Pasti, sunca cu hrean este o masa traditionala in Austria;rasolul cu hrean cel mai des intalnit in Romania.
Hreanul este foarte bogat in saruri minerale, dintre care amintim sarurile de calciu, de magneziu, de sodiu, de potasiu, de fier, iar frunzele contin in plus vitaminele B si C.
Hreanul era folosit ca leac inca din antichitate. Cu mult inainte de Hipocrate era folosit in Mesopotamia, precum si in Europa in ritualurile de tamaduire.Are actiune vitaminizanta, depurativa, antiscorbutics, antiscrofuloasa, antiscrelozanta,diuretica,antibiotica, antiinflamatoare si afrodisiaca.
, si tonifianta.Printre afectiunile care isi gasesc alinare cu ajutorul hreanului se numara bronsitele, sinuzitele, paradontoza, reumatismul, anemia, gripa si racelile.
Totusi, persoanele cu gastrita hiperacida,cu sindromul colonului iritabil ,sau cei care sufera cu bila trebuie sa evite hreanul. Din cauza substantelor picante, acesta poate fi iritant .