Desi ceaiul e cunoscut si folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi inceput decaat prin anul 350 i.Hr, in China si prin anul 700 al erei noastre in Japonia. In Asia a fost vreme indelungata considerat mai mult o planta medicinala decat o bautura. In textele europene apare in 1559, la Venetia, sub numele de chai catai, ceea ce a dat numele de ceai. Compozitie
Uleiuri esentiale, teina, tannini catechici, flavonoide (cuercetina, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina). Activitatea ceaiului se datoreaza in primul rand continutului de teina, de tanini si de compusi polifenolici.Polifenolii si catechinele combat radicalii liberi produsi de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete.
Alcaloizii exercita un efect de stimulare nervoasa.Teina si cafeina stimuleaza arderea grasimilor, are proprietati diuretice.Frunza de ceai intreaga contine mai multa teina decat cea in pliculete, deoarece pentru pliculete sunt folosite ramasitele de la ceaiul varsat. Flavonoidele protejeaza impotriva stresului.
Toate aceste componente fac din ceaiul verde un excelent antioxidant, diuretic, stimulator cerebral, stimulator al proceselor de ardere a grasimilor si factor de protectie anticancer.
Este de folosit in tratamente de slabire (singur sau in asociere cu alte extracte vegetale) .Folosit cu regularitate poate preveni cancerul cutanat produs de razele ultraviolete.De asemeni intarzie imbatranirea prematura a tenului .Reduce formarea tartrului dentar si stopeaza aparitia cariei dentare, datorita fluorurilor si taninurilor continute. Impiedica obezitatea, greutatea in exces ,oboseala intelectuala sau fizica,retinerea apei in organism .