Cele patru varietati de piper cunoscute sub numele de culori – negru, alb, rosu si verde – sunt, de fapt condimente ale aceleiasi specii Piper nigrum. Frunzele sunt late iar fructele sferice, sunt de culoare rosu aprins cand sunt coapte.
Fructele coapte deplin sunt folosite la obtinerea piperului alb. Pentru aceasta, coaja exterioara,rosie (exocarp, mesocarp), trebuie indepartata. Coaja contine nu numai zahar, ci si o parte din aromele volatile ale plantei; gustul iute este localizat doar in endocarp. Procedura obisnuita este sa se inmoaie fructele cam o saptamana, in apa usor curgatoare. Dupa acest timp mesocarpul se dezintegreaza iar boabele se pot separa mecanic. Boabele sunt uscate apoi si vandute ca piper alb.
Piperul alb are iuteala celui negru, dar o aroma mai slaba. Este mai scump decat cel negru datorita manoperei in plus si a riscului (descris mai sus) de a pierde recolta.
Se utilizeaza la condimentarea preparatelor din carne, mezeluri, tocaturi, peste, legume, dar cel mai bine se acompaniaza cu carnea alba , pestele, ouale si ciupercile, de asemenea este mult mai folosit in sosurile albe decat piperul negru.
Piperul alb ca si cel negru este folosit chiar si in prepararea anumitor dulciuri.